Zile de pescuit dogoritoare, însă pline de voie bună la Belo Blato

Nouă zile de pescuit, douăzeci de pescari. Belo Blato (Mâlul alb) a fost locația sălbatică în care băieții de la Team Idella și prietenii au ignorat căldura mare și țânțarii și s-au bucurat de o ieșire de pomină. Una cu mâncăruri excelente, bere rece încă de la cântarea cocoșului și multă, multă voie bună.

Marius Voina: „ Am venit cu autobuzul 26 de ore dus, 26 de ore întors, am avut probleme cu spatele, cu genunchii, dar lucrurile acestea nu au contat pentru mine, căci am dorit să ajung la pescuit, să mă întâlnesc cu băieții.”

„Totul a început acum cinci ani, pentru că în Suedia nu ai unde să pescuiești, nu primești confirmări. Eu am lăsat celelalte stiluri de pescuit, m-am axat doar pe pescuitul la crap și am legat prietenii cu anumite persoane care m-au ajutat să înțeleg care-i chestia cu boiliesuri, cu toate lucrurile legate de acest stil de pescuit și, din punct de vedere teoretic, am învățat foarte multe, iar din punct de vedere practic Gusti, Tibi Micu și alți băieți m-au ajutat și m-au susținut.

Aici, la Belo Blato, Gusti a făcut un sacrificiu ca să stea cu mine o săptămână, să pescuiesc. A fost un sacrificiu foarte mare pentru el, pentru că nu prea sunt condiții acolo, e un paradis al pescuitului la Belo Blato însă, din păcate, condițiile sunt foarte rele.

Asta voiam să zic, pentru mine pescuitul la crap este ceva pe care eu m-am axat sută la sută, pescuiesc numai la crap. Am venit cu autobuzul 26 de ore dus, 26 de ore întors, am avut probleme cu spatele, cu genunchii, dar lucrurile acestea nu au contat pentru mine, căci am dorit să ajung la pescuit, să mă întâlnesc cu băieții. Nu am cuvinte, a fost un vis pentru mine lucrul acesta și vin de cinci ani. Anul trecut nu am reușit să ajung, însă am legat prietenii și țin legătura cu Gusti și cu Tibi Micu.

Alături de băieții de la Team Idella m-am simțit de la super în sus. Pot să vă spun că din punct de vedere social a fost excelent. Eu, aici în Suedia, am uitat să râd, până când am ajuns acolo, la Belo Blato cu Gusti, cu Mircea Rădulescu, cu toți care au fost acolo. Nu am cuvinte. Practic, pescuitul a trecut undeva pe locul doi, poate și din cauza caniculei, a fost foarte cald, peste 35 de grade Celsius, însă din punct de vedere social a fost foarte, foarte bine. Sunt foarte plăcut impresionat.

Pești am prins în jur de vreo 18 bucăți, cel mai mare de 13 kilograme. Am pescuit mai mult noaptea, pentru că pe timpul zilei nu prea trăgea pentru că apa era foarte caldă, condițiile meteorologice nu au fost bune, însă un lucru a fost pozitiv, și anume că a fost lună plină. Eu chiar cred în chestiile astea cu luna plină. Pescuitul a fost ok, nu a fost unul la superlativ și, raportat la condițiile meteorologice, pescuitul a fost cu totul și cu totul ok. Pentru mine este important și faptul că am avut trăsături în mod constant, la toate cele trei bețe. Contează foarte mult lucrul acesta, pentru că am pescuit cu porumb la unele, cu alune tigrate, chiar și cu bile. Pescuitul a fost reușit, să spun așa.

O să mai merg la pescuit cu băieții de la Team Idella, nici nu se pune problema. Numai să fim sănătoși. Am și vorbit cu Gusti, vrem să facem un Mika Alas anul viitor. Vreau să îi întâlnesc și pe ceilalți, să facem o mică clacă. Am rămas impresionat de toți, m-au ajutat și cu sfaturi, au fost minunați. Un lucru m-a impresionat foarte tare, și anume că am fost uniți, am împărțit totul. ”

Team Idella la pescuit pe Belo Blato

Team Idella la pescuit pe Belo Blato

Team Idella la pescuit pe Belo Blato

Team Idella la pescuit pe Belo Blato

Team Idella la pescuit pe Belo Blato

Team Idella la pescuit pe Belo Blato

Mircea Knapek: „Mi-au spus că am făcut o mâncare extraordinară și că știu să gătesc cu adevărat.”

„A fost prima mea ieșire cu băieții din Timișoara, cel puțin cu o parte din ei. Eu îl cunoscusem numai pe Gusti și pe Tibi Micu, dar vreau să spun că sunt niște băieți deosebiți toți, chiar m-am simțit foarte bine în compania lor. Le-am făcut și mâncare, am mai și pescuit. Bine, ei sunt mai profesioniști ca mine la pescuit.

Ce le-am făcut de mâncare? Tocăniță de mistreț (eu sunt și vânător, printre altele), tocăniță de pipote de pui cu ciuperci, le-am făcut supe de pui cu tăiței și cu zarzavaturi, grătare cu cartofi pai, salate… Cred că au fost mulțumiți. Chiar mi-au spus băieții «Dom’le, dacă ar trebui să stăm cu tine aici, ne-am îngrășa!» Pe Robert l-am stresat, efectiv: «Robert, vii să mănânci?» el: «Mircea, dă-mi pace!». Mi-au spus că am făcut o mâncare extraordinară și că știu să gătesc cu adevărat. Acuma, că au zis-o de bun simț sau chiar a fost adevărat, asta nu am de unde să știu. Dar, după cum au mâncat și au cerut și supliment, eu zic că le-a plăcut.

Am și pescuit, am prins vreo șase sau șapte bucăți. În primele zile nici nu a mâncat peștele cum a trebuit, apoi și-a mai dat drumul. Ne-au terminat și țânțarii dar, având în vedere că acolo e ca o deltă, normal că țânțarii sunt greu de stârpit.

Vânătoarea e pe primul loc pentru mine, însă merg la pescuit în Ungaria, la sfârșit de săptămână. Condițiile sunt mai ok decât la noi, chiar mai bune față de bălțile private de la noi, cel puțin față de cele din Arad. Fiind chiar lângă graniță, cel mai aproape mi-e Ungaria. Până și taxele de pescuit sunt mult mai accesibile și se și prinde mai mult.

La Belo Blato sper să mai mergem în septembrie. Sincer, mi-a plăcut ieșirea asta. E o baltă cu potențial foarte mare, cu pește mult, chiar mi-a plăcut. Am avut ghinionul să prindem călduri foarte mari, umbră puțină și țânțari, însă chiar dacă nu am prins atât de mulți pești, atât eu, cât și băieții cu care am fost ne-am simțit foarte bine. Îmi doresc, în viitorul apropiat, să mă întâlnesc cu ei și să facem o partidă.”

Team Idella la pescuit pe Belo Blato

Team Idella la pescuit pe Belo Blato

Team Idella la pescuit pe Belo Blato

Team Idella la pescuit pe Belo Blato

Team Idella la pescuit pe Belo Blato

Team Idella la pescuit pe Belo Blato

Gabi Ciovârnache: „La mine cea mai mare satisfacție e să prind pește într-un loc sălbatic.”

„M-am simțit bine, am prins o perioadă în care nu prea a tras peștele. Partida de pescuit n-a fost chiar reușită pentru mine și pentru prietenul meu, și el începător. Plus că a fost foarte, foarte cald și unde am stat noi nu am avut nici un pom să ne adăpostim la umbră. În primă fază, când am ajuns, ne-am pus chiar în capătul bălții și acolo era ok, erau și pomi, umbră, aveam loc destul, până au venit câțiva sârbi și au pescuit pe malul din dreapta. Ne încurcam la fire, așa că ne-am mutat.

Noroc că am avut o umbrelă, dacă nu eram arși. Și țânțarii… Am luat spirale anti-țânțari, îmi aprindeam vreo trei-patru în jurul meu și tot nu făceam față, plus că mai aveam Autan și un fel de abțibilduri de pe puneai pe tricou.

E un canal în spatele bălții, unde a fost mai multă activitate. Noi am pescuit mai mult acolo. Am prins și pe baltă, cel mai mare caras al meu, unul de 860 grame. În rest, noi am prins pe canal, inclusiv caras şi plătică. Greșeala noastră a fost că ne-am pierdut un pic cheful să momim când am ajuns, era târziu, am mers și pe drumul greșit și am ajuns foarte greu, iar când să ne instalăm a trebuit să ne mutăm. Până ne-am făcut noi bețele, n-am mai reușit să momim. Pe baltă nu prea era activitate, așa că am amânat nădirea.

Am venit cu două găleți mari de porumb fermentat, însă am folosit jumătate de găleată. Băieții au început să prindă, inclusiv cei de lângă noi, au avut și dublu run, la interval de două minute s-a prins unul de opt kilograme și unul de 11. Deci se prinde. E frumos locul, sălbatic. Ce nu mi-a plăcut au fost somoteii, intrau și la porumb, și la un moment dat chiar și la boiliesuri, nu știu ce l-o fi atras acolo.

Compania băieților e foarte plăcută și cu siguranță o să mai merg. Am început să investesc și eu în echipament, în mulinete, în renumitele BBLC-uri. Am văzut că băieții sunt cu pescuitul la crap, dar mie-mi place să dau și la plută. Ca și Robert. Și lui îi place să dea și la plută, la caras, știucă. Și eu sunt la fel, sunt mai «mixt», îmi place să prind orice fel de pește.

La mine cea mai mare satisfacție e să prind pește într-un loc sălbatic. A contat mult și compania băieților, toți sunt cumsecade. Gusti e un om de nota 10, la fel și Ionel Cucu, Robert și Tibi Micu. Numai băieți faini!”

Team Idella la pescuit pe Belo Blato

Team Idella la pescuit pe Belo Blato

Team Idella la pescuit pe Belo Blato

Team Idella la pescuit pe Belo Blato

Team Idella la pescuit pe Belo Blato

Team Idella la pescuit pe Belo Blato

Robert Szabo: „Voia bună începea pe la șapte dimineața și se termina… nu se termina, de fapt”

„A fost un eveniment lung, de opt-nouă zile, din păcate nu am putut să stau nouă zile, doar opt. Inițial era plănuit să stăm 10 zile, de joi până sâmbătă sau duminică, însă eu m-am întors joi. Băieții n-au mai putut să stea pe căldura aceea, s-au întors toți vineri.

Am mâncat foarte bine, mâncarea a fost excepțională, Mircea din Arad a făcut mâncăruri excelente, mi-e poftă numai când mă gândesc. Ne-am simțit foarte bine, au fost persoane foarte deschise, ne-am distrat cu Gabriel și cu Tic Tac. Era o fază mai amuzantă, Gabriel a venit cu un coleg de-al lui și tipul e mai slab. Ne zicea că în timp ce ridică o bere consumă jumătate de calorie și el are doar două calorii. Am râs mult!

Am reușit cu greu să-mi înving frica de șerpi. Cu ieșirea asta am învins-o, având în vedere că m-am dus pregătit cu usturoi, cu piper, să dau în jurul cortului, să nu-mi intre cumva un șarpe în cort. Plus că eram singur în cort și un pic panicat din cauza asta. Dacă intra vreun șarpe rupeam cortul, nu știu pe ce parte ieșeam. Dar, cu ajutorul berii, mi-am învins frica de șerpi în așa fel încât am pus și mâna pe unul.

Referitor la pescuit, am prins un avat de vreo două kile, răpitor, nici nu știu la ce a intrat, însă a fost foarte frumos. Eu am mers doar pe bile de 24. Am zis că ori prind ceva mare, ori nimic. M-am dus cu plutele după mine să dau să prind caras. Sunt foarte pasionat și de pescuitul la plută. Cât n-am plantat, nu am prins pește, dar când am început să plantez, am început să prind în fiecare seară, la fiecare băț. Din păcate, tot mici, de opt-nouă kile și la bile de 24 crap comun. Amur nu am prins deloc pentru că nu am dat cu porumb. Cred că cel mai mare pește a fost de 11 kile, crap comun.

Nici n-am prea pescuit. Bețele erau băgate, dacă intră intră, schimbam o dată la două zile bețele. Nu m-am axat prea mult pe pescuitul la crap, mai ales că am ajuns joi pe malul apei și am mai văzut apa abia luni. Pescuiam mai mult în canal, în spatele bălții, și acolo n-au prea intrat somotei. În schimb, am prins plătici de m-am săturat.

Am prins o creștere de temperatură foarte bruscă, s-a încălzit foarte tare apa, n-a bătut vântul deloc timp de trei-patru zile, și am murit și noi de cald, și peștii. Abia ultima zi și-a dat drumul cât de cât, mai ales noaptea. Dar carași, nici gând! Prima dată am zis că măcar să prind carași ca lumea, dar n-a mers. Foarte rar prindeam un caras. Unul la două zile, ceva de genul. Vineri dimineața am mai prins vreo opt kile de caras, după care n-am mai prins nici unul până luni.

Oricum, a fost voie bună și n-aveam cum să ne plictisim. Voia bună începea pe la șapte dimineața și se termina… nu se termina, de fapt. Adunarea generală, în fiecare zi, era la mine la cort, pentru că era cel mai mare loc la umbră.

Condițiile sunt puțin mai dificile, în sensul că trebuie să mergi vreo opt kilometri pe drum accidentat. Belo Blato înseamnă “Mâlul alb” — dacă plouă un pic, nu mai ieși. Doar cu tractorul.

Condiții? Poți să faci duș din când în când dacă vrei, curent nu este pe baltă niciunde, doar generator pentru frigidere. Se și gătește pe baltă, se poate mânca în fiecare zi. Depinde. De la gulaș până la tocăniță de mistreț. Bine, noi ne-am dus echipați, am gătit noi.

A fost frumos. Ne-am simțit bine și cu Marius din Suedia. Am prins toți, cât am pescuit, efectiv. Cât am plantat a intrat la toată lumea. Dar, era atât de cald încât pe timp de zi nu te puteai apropia de soare. Și, pentru că nu a bătut vântul trei zile, s-a încălzit mult și apa, atât de mult încât toți peștii erau la suprafață. Plus că am prins și perioada depunerii icrelor, am nimerit fix când a depus amurul.

Cât despre peripeții, unii au dormit afară, noaptea, cu țânțarii. Erau atât de mulți încât seara, vreo două-trei ore puteai să te dai cu orice spray posibil că, oricum, te ciuruiau. Ce era acolo, nu-mi venea să cred! Nu mergea Autan, nu mergeau spiralele, nu te ajuta absolut nimic. Mai ales dacă aveai o trăsătură sau te punea naiba să scoți un pește fix când era perioada țânțarilor, toți erau pe tine.

Per total, a fost cea mai tare ieșire de până acum. Așa de bine ne-am simțit… am râs foarte mult. Începea distracția de la șapte dimineața și ținea toată ziua. Râdeam în hohote, din orice, nici unul n-a putut să stea serios. A fost voie bună din belșug. Mai ales cu Tic Tac și Gabi, am râs în ultimul hal cu ei. Băieți cu caracter puternic! Ei erau primii. Auzeau că pornește generatorul, hopa! Avem bere rece! Hai după bere! Ei făceau deschiderea la «pub».

Cu același grup, vom face o ieșire în prima săptămână din septembrie, însă nu atât de lungă. Patru zile, maxim! Am vorbit și cu băieții din Arad, cu Gusti, și vrem să repetăm ieșirea, tot la Belo Blato, pentru că e foarte plăcut. Nu suntem limitați cu oportunitățile. Poți să dai și cu semințe, poți să dai și cu porumb, cu boiliesuri.

E sălbăticie, efectiv. Ceea ce căutăm noi! Eu nu sunt fan bălți cu pontoane, restaurant și așa mai departe. Mie îmi place cât mai sălbatic posibil. La Belo Blato e și mare apa, nu știi niciodată ce îți intră. Te ține tot timpul în suspans.”

Team Idella la pescuit pe Belo Blato

Team Idella la pescuit pe Belo Blato

Team Idella la pescuit pe Belo Blato

Team Idella la pescuit pe Belo Blato

Team Idella la pescuit pe Belo Blato

Team Idella la pescuit pe Belo Blato

Articol realizat de Roxana Muntean

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 4.9/5 (32 votes cast)
Zile de pescuit dogoritoare, însă pline de voie bună la Belo Blato, 4.9 out of 5 based on 32 ratings

Author Bio

Leave a reply